Dezvoltat de timpuriu ca înfloritor oraș meșteșugăresc și comercial, Brașovul a devenit în perioada Renașterii unul dintre cele mai importante centre artistice ale Transilvaniei. În aceste condiții, pictura de șevalet, dar și sculptura și pictura murală, au fost reprezentate prin numeroase creații de valoare. Pictura brașoveană a cunoscut două momente de înflorire, mai întâi în prima jumătate a secolului XVI și apoi în prima jumătate a secolului XX, când s-a impus ca un reper incontestabil al artei din spațiul românesc și sud-estul Europei. Pictura murală din timpanul portalului de sud-est al Bisericii Negre, Maria cu Pruncul între sfintele Ecaterina și Barbara (sfârșitul secolului al XV-lea), este una dintre primele capodopere ale goticului transilvănean. Portretul judelui Lucas Hirscher III (1535), operă a lui Gregorius Pictor / Gregor Moler, este cea mai veche pictură laică de şevalet a artei româneşti, iar Portretul lui Petrus Mederus cu familia sa (1664) este primul portret de grup laic cunoscut în pictura românească. Brașovenii Constantin Lecca și Mișu Popp au îndeplinit un rol important în evoluția picturii românești moderne din secolul al XIX-lea. După 1900 avangarda românească și-a găsit reprezentanți de frunte în Hans Mattis-Teutsch și Hans Eder, artiști prin care expresionismul s-a afirmat în cadrul picturii românești interbelice. Tradiția picturii brașovene a fost continuată și în perioada postbelică, printre alții, de către Teodor Rusu, Eftimie Modâlcă și Friedrich von Bömches. Acest album ilustrează îndelungata istorie a picturii de șevalet brașovene, întinsă pe durata a peste șase secole de creație artistică, prin intermediul celor mai importante capodopere din fiecare epocă istorică.

Prezentare PDF