Expoziția „100 de artiști în 100 de ani de artă românească 1900-2000” oferă publicului Muzeului de Artă Brașov, prin generozitatea colecționarului avocat George Șerban, prilejul de a cunoaște un capitol fundamental al artei românești moderne, evoluția graficii în secolul XX. Expoziția se deschide prin evocarea cu reverență a celor care au îndeplinit rolul principal în așezarea fundamentelor școlii românești de grafică, Theodor Aman, unul dintre întemeietorii Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, și Gabriel Popescu, fondator al catedrei de gravură. Grafica din prima jumătate a secolului XX, când genul s-a afirmat și datorită activității societății <em>„Graphica” pentru încurajarea și răspândirea gravurii artistice</em>, întemeiată în 1916 la inițiativa lui Jean Al. Steriadi, este reprezentată în expunere printr-o pleiadă de personalități marcante ale artei românești: Nicolae Vermont, Ștefan Popescu, Nicolae Tonitza, Marcel Iancu, Francisc Șirato, Constantin Brâncuși și alții. Alături de maeștrii artei românești sunt prezenți în expunere și artiști cu un rol important în dezvoltarea mișcării artistice din Transilvania, Octavian Smigelschi și Hans Hermann.</p><p>Una din secțiunile expoziției este dedicată rolului crucial pe care școala Kazar/State a îndeplinit-o în reconfigurarea câmpului artei românești postbelice printr-o reinterpretare de sorginte avangardistă a limbajului tradițional al graficii, fiind prezenți în expunere cei mai importanți graficieni formați în spiritul său. Impulsul înnoitor oferit de Vasile Kazar și Ion State la catedra de grafică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” a rodit în continuare și pentru generația de graficieni formată după 1990 prin preluarea ștafetei paideice de către acad. Mircia Dumitrescu, ajungând astfel până în contemporaneitate.