Lucrările incluse în cadrul expoziției, selectate din patrimoniul Muzeului de Artă Brașov și din colecția Dr. Josef Böhm, Germania,  evidențiază caracteristicile proprii artei din Transilvania, prin care s-a individualizat în cadrul artei românești interbelice. Artiștii transilvăneni interbelici au  realizat o conexiune între modernism și spiritul clasic. Dezvoltată mai ales sub semnul impresionismului și postimpresionismului, pictura transilvăneană interbelică a resimțit și influența expresionismului, dar și a „Noului clasicism” și a Noii Obiectivități. Școala de Arte Frumoase din Cluj (înființată în 1925), unde s-au format cei mai importanți artiști transilvăneni activi în perioada interbelică, a încurajat respectul față de limbajul figurativ. Una din principalele surse de inspirație a reprezentat-o universul satului tradițional transilvănean. Câte o secțiune a expoziției este dedicată reprezentanților de frunte ai artei brașovene interbelice, Mattis-Teutsch János și Hans Eder, dar și lui Henrik Neugeboren (Henri Nouveau), compozitor, pictor și poet, născut la Brașov, dar stabilit la Paris, artiști prin care a fost resimțită puternic influența avangardei europene, punând în evidență caracterul particular pe care centrul artistic Brașov l-a avut în cadrul mișcării artistice din Transilvania. (Dr. Radu Popica, curator)

Pe durata desfășurării expoziției „Modernism și avangardă. Arta transilvăneană interbelică”, Muzeul de Artă Brașov organizează două conferințe susținute de dr. Radu Popica: „Arta transilvăneană interbelică”, care va avea loc pe 17 iunie 2023, începând cu ora 12.00, iar cel de-al doilea eveniment programat sâmbătă, 22 iulie 2023, ora 12.00, îi este dedicat artistului brașovean Hans Eder, aniversat anul acesta la 140 de ani de la naștere.

Dr. Josef Böhm - Pasiune pentru arta transilvăneană (articol publicat în ArtisBussiness 10. ianuarie 2022, by Zsuzsa Sándor: „A művészet számomra nem befektetés, hanem szenvedély”  / „Pentru mine, arta nu este o investiție, ci o pasiune.”)

 „După 1918 se conturează și în Transilvania și Banat  noi direcții de dezvoltare și organizare a vieții artistice. Expoziția „Collegium Artisticum Transylvanicorum” (Salonul artei ardelene) din 1921 devine echivalentul unei grupări de amploare prin programul ce și-l propune: „a da o icoană a ansamblului vieții artistice a Ardealului, fără deosebire de naționalitate.” (Amelia Pavel, Pictura românească interbelică, 1996)

„În toate formele de expresie (ale artei din Transilvania), s-ar putea presupune un sentiment al existenței în spațiul transilvănean asemănător celui de care vorbește Musil, prin conceptualizarea lui: sentimentul unei „Hinterexistenz” (sentiment lăuntric al fiinţei), acționând imprecis și care trebuie definit, adoptat și considerat ca deținător al unor valori neînțelese pe de-a întregul. Atingem cu aceasta datele ipostazei cultural-istorice a artei moderne din Transilvania.” (Amelia Pavel,  L`espace Transylvain et l`art moderne, 1998)

„Și-n perioada interbelică, amprenta limbajului înregistrează factura suplă, de ingenioasă asimilare a sugestiilor preluate din câmpul european al artei, fără a se neglija datele esențiale ale climatului autohton”. (Negoiță Lăptoiu, Universul rustic transilvan - sursă generoasă de inspirație artistică, 2014)

„Caracteristic perioadei interbelice este și fenomenul interferențelor stilistice, expresie directă  a apropierii stimulative dintre spiritele diverselor naționalități. Astfel pictorul Nagy István întreține o frumoasă prietenie cu Lucian Blaga și Octavian Goga, portretizează cu nerv și tentă arhaică chipuri de români ardeleni, influențându-l stilistic și pe Anastase Demian. Nagy Imre, pictorul ținuturilor montane din zona Harghitei, sau Nicolae Brana adaugă expresiei elan constructiv și vitalitate în contact cu mediul artistic brașovean, viziunea lor fiind puternic înrâurită de pictura lui Hans Eder.” (Negoiță Lăptoiu, Incursiuni în plastica transilvană, 1981)