În perioada 17 iulie - 13 septembrie 2015 Muzeul de Artă Brașov organizează expoziția de desen a artistei Ada Muntean - "Black Fire". Vernisajul expoziției va avea loc 17 iulie 2015, ora 13.00, la sediul Muzeului de Artă Brașov din B-dul. Eroilor nr. 21 (lângă Hotel Capitol).

FOR THE ENGLISH VERSION - CLICK HERE 

Proiectul expozițional Black Fire este o radiografie vizual-plastică adezumanizării individului în societatea contemporană,care are la bază conflictele interioare ale ființei provocate de contrastul imens între ceea ce omul își dorește, simte și percepe ca fiind adevărata împlinire și ceea ce mass-media cataloghează, acceptă și integrează ca exemplu de succes universal valabil. Este însă în natura acestor contraste să provoace imense scindări și suferințe cauzate de eterna dorință a omului de a fi integrat și acceptat exact așa cum este, ori din această inhibare a sinelui nu poate izvorî altceva decât ne-omul nou, decăzut, frustrat și libertin. Acest om dezumanizat, este cel care nu-și mai poate impune respectarea propriilor principii decât dacă are vreun câștig material și, deopotrivă, cel care ulterior nu-și mai poate da sieși acceptul și îngăduința propriei existențe.

Cu asumare și curaj, artista se angajează pe deplin sufletește în acest act creativ, mărturisindu-și propriile trăiri abisale, propriile înfrângeri și supraviețuiri. Ea realizează o analogie între decăderea ce se insinuează în anumite zone ale existenței în fiecare ființă umană și pierderea valorilor societății contemporane, în care confortul material obținut datorită extraordinarei evoluții tehnologice este invers proporțional cu prăpastia care se surpă în interiorul omului. Ada Muntean ne pune față în față cu brutalitatea subtilă și perfidă care se manifestă în lumea de astăzi la toate nivelurile.

Pornind de la decupaje din cotidian și ajungând la metafore vizuale de ordin existențial, artista surprinde aspecte legate de identitate scindată, alienare, subconștient bântuit, dependență, neputință, pierderea purității iubirii, violarea intimității, sex, decădere, corupție, război și implacabila moarte. Aceste coordonate esențiale sunt redate printr-un desen figurativ realist dur, într-o serie de lucrări realizate în cărbune pe hârtie, tehnică mânuită cu măiestrie de artistă, prezentând atât personaje expresive cât și obiecte care recreează diferite stadii ale decadenței societății contemporane. Oricât de dramatice ar fi trăirile exprimate de personaje, există totuși o vădită delicatețe, o finețe a liniei și a volumului în realizarea trupurilor, a nudității, aflată în contrast cu fundalurile vibrate prin pastă albă aplicată violent cu cuțitul de paletă, care creează savuroase texturi și straturi atmosferice, aidoma unor ascunzișuri ale subconștientului, din care personajele țâșnesc brusc, dezvelindu-se de mister. Scena carnală, aproape viscerală, reprezentând femeia care mușcă dintr-un craniu, este de fapt aluzia perfectă la conștientizarea alcăturii materiale a acestui trup și la îmbrățișarea propriei condiții efemere sau chiar a morții propriului eu.

Majoritatea lucrărilor sunt ilustrative pentru tema morții, reprezentată în cheia conceptului de Vanitas (Totul este deșertăciune) prin prezența craniilor, a ochiului închis pe veci, a mărului uscat, a statuilor arse sau a unei Venus din Milo vandalizată, sugerând distrugerea valorilor clasice. Distrugerea valorilor morale însă, este ilustrată prin ideea de corupție, dar și prin prezențe feminine redate în timpul dedublării și al orbirii, aluzii la felul în care femeia se lasă conștient manipulată, provocând scindări în propriul sistem de valori doar pentru a corespunde din punct de vedere estetic modelului social standardizat al femeii de plastic, a cărei frumusețe se fabrică la cerere în photoshop.

Explorarea temei sexualității este de asemenea puternic reprezentată prin fragmente carnale din scene erotice,înfățișând ipostaze care rămân cantonate în aspecte ale hedonismului și chiar ale sadismului, amintind de ideea freudiană căsadismul creează o întrepătrundere a pulsiunilor morții cu cele ale sexualității. Sexualitatea se situează într-o ruptură tot mai mare față de ceea ce ar trebui să o prilejuiască, și anume iubirea. Bucuria de a iubi a fost înlocuită cu vanitatea palmaresului amoros, într-o manieră pe cât de vulgară pe atât de comercială. Lucrările sugerează pierderea purității iubirii și neputința în fața obstacolelor care blochează trăirea plenară a acestui sentiment.

Tema războiului cauzat de recrudescența extremismul religios, circumscrisă automat conceptului deșertăciunii, este sugerată în lucrări atât prin arma asociată cu forma crucii pe care este răstignit un trup de femeie, cât și prin juxtapunerea creierului și a inimii metamorfozate în grenade, mitraliere care sfâșie carnea și speranța. O altă sugestie simbolică a violenței este prezentă și în configurarea siluetei de afgană cu nimb, care introduce subtil în peisaj inocenții uciși cu bestialitate într-un război care nu este al lor.

Astfel, expoziția Black Fire înfățișează un spectacol dramatic care prin perfidiile, promiscuitățile sexuale, lipsa compasiunii față de semeni, vânzarea de suflete, războiul pornit din ură și pretexte abjecte, disprețul față de valorile trecutului, ilustrează foarte clar cum în această lume ești purtat pentru a-ți trăi atât raiul cât și iadul, pentru a te naște dureros, a simți împlinire și durere, a iubi cu pasiune și fascinație, a pierde dragostea, a te stinge pe interior, a plânge și a râde maniacal și, în final, a renaște din propria-ți cenușă. De altfel și titlul ales indică mistuirea aceasta interioară, durerea sufletească ultimă ce poate fi îndurată și pe care omul alege uneori să o trăiască tocmai pentru a simți pulsația vieții. Focul dărâmă, doare, distruge, neantizează,  focul negru  însă, primește conotația și mai dramatică a acestor însușiri. La nivel metaforic, doar printr-o ardere totală se poate obține în final purificarea și, până la urmă, orice coborâre în infernul propriei noastre ființe aduce o schimbare de viziune. Trăim de fiecare dată aceste coordonate cu atâta intensitate, încât uităm mereu că suntem efemeri.  Până la moartea fizică însă, ne naștem de mai multe ori în noi înșine.

Chiar dacă în cazul acestui concept expozițional, Ada Muntean manifestă un interes exclusiv pentru partea întunecată a lucrurilor, nu își lasă totuși privitorul lipsit de speranță și complet deznădăjduit în fața cinicului spectacol jucat pe scena vieții contemporane, afirmând căsperanța poate fi întotdeauna găsită, chiar și atunci când punctul în care ne situăm este întunericul total: Black Fire e o confesiune despre suferință, iubire, distrugere și în același timp o încercare de găsire a unei speranțe pornind de la un negru absolut.Artista nu caută neapărat să condamne aspectele înfățișate sau să ofere o lecție de moralitate, ci doar ilustrează în maniera sa, abisurile acestei lumi, care rezonează uneori cu abisurile din propria noastră ființă  pentru ca, la rândul nostru, să hotărâm cât timp dorim să petrecem în nadir și cât timp dorim să alocăm zenitului.

NOTĂ BIOGRAFICĂ

Ada Muntean (n. 1987), doctorand la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, curator la Galeria Visual Kontakt, redactor șef și editor la Revista de Artă și Cultură Samizdat și colaborator la Revista Arta, se bucură deja de succes internațional în urma unei activități artistice intens susținute, lucrările ei fiind expuse atât în Europa cât și în SUA (Expoziția Inter-Art: Nations-Water-Cultures la Sediul ONU, New York, 2013) și America Latină (Bienala Internațională de Artă pentru lucrări de mici dimensiuni la Guarulhos în Sao Paolo, 2012). A participat la importante expoziții de grup precum: Intercultural Links (Palais de Nations, Geneva, 2015), Imago Mundi-The Art of Humanity (Casa dei Carraresi, Treviso, 2014), Bienale de afiș în Germania și Praga, Expoziția L’art qui unit 45 artistes roumains, organizată în 2013 de către Fundația Inter-Art în Ambasada României de la Bruxelles, sau Freedom and Art without Border, găzduită la sediul Parlamentului European din Bruxelles. De asemenea, a participat la importante concursuri de fotografie, dintre care menționez Superbia Suburbia din cadrul Bienalei de Arhitectură de la Veneția și Young Creative Chevrolet Art Contest, în cadrul căruia a câștigat finala națională, reprezentând apoi România la Londra. Pe plan național, artista a participat la diverse expoziții colective de grafică și fotografie precum: Local Municipalities (Galeria Visual Kontakt, Oradea, 2015), Grafica Românească (Galeria Căminul Artei, București, 2013 și 2014), Inner Fire (Foișorul de Foc, București, 2014), (De)Generație (Galeria Visual Kontakt, Oradea, 2013) și Art for Children (Banca Națională a României, București, 2014), licitație caritabilă la care a fost invitată decătre principesa Marina Sturdza.

Încă din 2010, își manifestă creativitatea prin concepte provocatoare, atât în tematică cât și în abordare, care au în centru explorarea corpului omenesc în diverse ipostaze: afectul, visele și condiția umană, concepte care s-au materializat în 4 expoziții personale: Pe cord deschis (Galeria Casa Matei din Cluj-Napoca și Institutul de Artă și Design din Birmingham, 2010), Coordonate ca tu să visezi (Galeria Art Yourself, București, 2012), Interfaces(Galeria Visual Kontakt, Ulm, 2013) și Dream Traces (Galeria Visual Kontakt, Oradea, 2013). Aprecierea națională a lucrărilor Adei Muntean este deja vizibilă și prin faptul că unele dintre acestea, precum  Decalogul lui Octavian Paler, sunt tranzacționate cu succes la renumita casă de licitații românească, Artmark. 

Curator: Andreea Pocol